Gândurile li se transformară cu repeziciune în nişte viermi slinoşi care începură să le umble, fără niciun drept, în suflete şi să le mănânce orice urmă de sensibilitate care exista. Apoi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, viermii se metamorfozară în nişte superbi fluturi roşii, care zburară spre orizontul de un cenuşiu depresiv.
Rămaşi singuri în pustietatea parcului alb, privindu-se în ochii goi, cei doi simţiră o atracţie agresivă unul faţă de celălalt. Nemaibăgând în seamă nudurile copacilor ce îi priveau cu reproş printre fulgii strălucitori în lumina felinarelor, cu un instinct aproape animalic, se năpustiră unul asupra celuilalt şi se transformară într-un întreg, topind zăpada, băncile, aleile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu