Patul ciufulit se uita strâmb la ei. Părea să-l deranjeze cei doi care, doar stând dezbrăcaţi unul în faţa celuilalt, cu picioarele încrucişate, se priveau în ochi.
Hotărâseră de comun acord să nu-şi mai vorbească, dar în loc să-şi rezolve problema, mai mult o agravaseră: acum conştientizau că nici gesturile, îmbrăcămintea sau modul în care îşi treceau mâinile prin păr nu şi le mai suportau.
Nu se mai mişcaseră niciunul din poziţia pe care o adoptaseră de câteva săptămâni încoace, singurul lucru ce-l făceau fiind să se uite în ochii celuilalt.
Irişii ei albaştri îmbrăţişau cu patimă pe aceia galbeni ai lui, iar privirile lor făceau dragoste într-un verde de nedescris în spaţiul îmbâcsit dintre ei.
Acesta era singurul mod în care se mai puteau înţelege.
Ei o făceau, pentru că se iubeau nespus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu